Varza ,cu afumatura

Varză cu afumătură — mâncarea care merge perfect cu mămăligă și voie bună

Nouă ne place foarte mult varza asta. E simplă, gustoasă și... mai bună cu fiecare lingură. Iar dacă alături pui o mămăligă aurie și aburindă, ai un prânz de duminică așa cum scrie în cărțile de bucate ale bunicii.

Ingrediente:

• 2 verze potrivite (nici mici, nici cât roata de la căruță)

• 1 ceapă (rotundă și plângătoare)

• 1 morcov

• kaizer sau costiță afumată (cam cât să miroasă în toată casa a poftă)

• mărar (verde și generos)

• cimbru (ideal uscat, că e mai aromat)

• 1 conservă de roșii cubulețe sau roșii decojite

• puțin bulion (pentru culoare și gust)

• sare și piper, după simțire

Cum procedăm, pas cu pas:

1. Începem cu afumătura, că ea e vedeta de miros. O tăiem cubulețe și o punem la călit într-un strop de ulei. Eu folosesc un ceaun, dar merge și o cratiță zdravănă.

2. Adăugăm ceapa tocată, lăsăm să se împrietenească puțin cu afumătura în uleiul încins.

3. Dăm morcovul pe răzătoarea mică, îl adăugăm și pe el în ceaun. Începem să simțim deja mirosul copilăriei.

4. Turnăm roșiile cubulețe și un pic de bulion, cât să prindă sosul o culoare frumoasă și o aromă ușor dulce-acrișoară.

5. Varza o tocăm fideluță, cu răbdare și chef. O adăugăm în ceaun, pe rând, și amestecăm des. Atenție: varza nu trebuie să se prindă — că altfel nu mai e „călită”, ci „arsă artistic”.

6. Lăsăm să fiarbă până varza e moale și gustoasă. Gustăm, potrivim de sare și piper, apoi presărăm la final mărar și cimbru cât să miroasă a grădină proaspătă.

7. Facem o mămăligă zdravănă, galbenă și veselă, numai bună de tăiat cu ața (sau cu ochiul, dacă ți-e prea foame).

Se servește cald, cu drag, și eventual cu un ardei iute pentru curajoși.

---

Poftă bună și să vă fie varza mai bună decât la marele restaurant cu stele Michelin din sat!

Pui la cuptor ,pe sticla .

---

Pui pe sticlă – friptură cu frecție, bere și poftă mare

Tot citeam despre „puiul pe sticlă” – vedeta fripturilor rumene, așa că aseară, mi-am zis: Gata, îl fac!
Pofta era mare, curiozitatea și mai mare, iar frigiderul... cooperant.

Ingrediente:

• 1 pui de aproximativ 1,5 kg

• 1 sticlă de bere (care a fost la un pas de dispariție înainte de coacere)

• 2 linguri ulei de măsline

• sare, piper, boia iute

• un pic de „delicat” (fără judecăți, e pentru suflet)

• verdețuri uscate – rozmarin, cimbru, busuioc, după gust

• 2 cubulețe de unt

• garnitură opțională, dar obligatorie: cartofi prăjiți

---

Cum l-am executat cu drag:

1. Am lăsat puiul la dezghețat, iar între timp am pregătit o frecție magică: ulei de măsline, sare, boia, piper, delicat, și tot ce-am găsit prin sertarul cu buruieni aromate.

2. După ce s-a dezmorțit bine, puiul a primit masajul complet – l-am frecat ca pe vremuri, când mergeai la băi.
   Apoi, l-am lăsat câteva ore la odihnă, să-și revină din șoc și să prindă gust.

3. Între timp, am încălzit cuptorul și am deschis sticla de bere. Ce să vezi? Bucătarul era însetat, așa că a dispărut un pahar. N-a plâns nimeni, doar puiul s-a uitat suspicios.

4. Cu un cuțit, am făcut două incizii discrete în pielea de pe piept, unde am îndesat câte un cubuleț de unt – pentru frăgezime și un pic de lux.

5. Am așezat puiul pe sticla de bere (care avea încă suficient lichid), am pus totul într-o tavă încăpătoare, și l-am băgat în cuptor.
   A stat acolo o oră și jumătate, cât să prindă bronz, crustă, și aplauze.

6. Cât timp se rumenea în tihnă, am prăjit niște cartofi, pentru garnitură. Simplu și decadent. O bombă calorică, dar ce explozie de gust!

---

Concluzia?

Un pui rumen, fraged, parfumat, care a meritat toată berea și toată așteptarea.
Merge cu salată, merge cu cartofi, dar cel mai bine merge cu liniște în casă... pentru că nu vorbește nimeni cât îl mănâncă.

---

Data viitoare, cred că-i pun niște usturoi sub piele și-l încerc cu vin în loc de bere. Rămâneți aproape. Bucătarul testează, gustă și... povestește. 🍗🍺

Ciorba de porc

Ciorbă a la mama – preferata copiilor (și nu numai!)

Această ciorbă e, fără îndoială, preferata copiilor mei. Când o fac, nu întreabă „ce e de mâncare?” ci „mai e din aia bună?”
Așa că m-am gândit s-o împărtășesc cu voi, exact așa cum o fac eu, cu drag și cu polonicul plin.

Ingrediente:

• 1 kg carne de porc (eu folosesc spată – e fragedă și gustoasă)

• 3 morcovi

• 1 rădăcină de pătrunjel

• 1 rădăcină de păstârnac

• 1 bucată de țelină

• 1 ceapă

• 5 gălbenușuri

• 300 ml smântână (din cea grasă, de ciorbă, nu de desert!)

• sare (după gust și inimă)

• 1 căpățână de usturoi (da, o căpățână întreagă – să aibă personalitate!)

• pătrunjel verde, pentru final

• ardei iute – opțional, dar recomandat

---

Cum se face bunătatea:

1. Tăiem carnea cubulețe și o punem la fiert cu apă rece.
   Când începe să fiarbă, spumăm cu grijă, ca să nu avem nori în ciorbă.

2. Adăugăm ceapa tocată mărunt, cât să dea gust, nu lacrimi.

3. Între timp, răzuim legumele (morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină) pe răzătoarea mare. Le călim ușor în puțin ulei, cât să prindă culoare și aromă.

4. Când carnea e aproape fiartă, turnăm legumele călite în oală și le lăsăm să-și facă treaba împreună, la foc molcom. Gustăm, potrivim de sare, și dăm timp aromelor să se combine ca într-un cor bine dirijat.

5. Într-un bol mare, amestecăm smântâna cu cele 5 gălbenușuri și cu usturoiul zdrobit, până obținem o cremă albă și promițătoare.

6. După ce ciorba a fiert și s-a liniștit, o lăsăm 5-10 minute la odihnă (ca după o zi grea). Apoi, începem „îmblânzirea” smântânii:
   Cu un polonic, adăugăm puțin câte puțin din zeama fierbinte peste amestecul de smântână, amestecând continuu. Nu ne grăbim — cheia e răbdarea.

7. Când smântâna a fost „învățată cu căldura”, o turnăm în oală, ușor, fără să mai fierbem nimic. Doar o învârtire blândă cu lingura.

8. Presărăm pătrunjel verde proaspăt tocat, punem pe masă ardeiul iute, și chemăm toți la masă.

---

E cremoasă, e aromată, e fix ce trebuie într-o zi în care vrei să simți gust de acasă. Poftă bună, cu drag.

Clatite americane(pancakes)

Clătite pufoase, cu spumă de albuș și miros de duminică dimineața

Le-am tot văzut pe net – clătitele alea groase, cu gaurele, care arată de parcă au fost bătute cu mixerul în rai. Așa că mi-am zis: Hai să le testez și eu. Zis și făcut!

---

Ingrediente:

• 4 ouă

• 100 g unt

• 4 linguri de zahăr

• 500 ml lapte

• un praf de sare

• o linguriță de bicarbonat

• 400 g făină

---

Cum le-am preparat (cu drag și curiozitate):

1. Am separat ouăle. Gălbenușurile le-am frecat bine cu sarea și le-am lăsat deoparte – își schimbă culoarea frumos, dacă au timp.

2. Albușurile le-am bătut spumă, împreună cu zahărul. Dacă vă place spuma tare și lucioasă, e semn că sunteți pe drumul cel bun.

3. Am topit untul și l-am adăugat peste gălbenușuri, apoi am turnat laptele și am amestecat bine.

4. Cu grijă, am adăugat spuma de albuș, amestecând cu spatula de jos în sus, ca să nu pierd aerul din compoziție – aici e toată magia pufoșeniei.

5. Am încorporat făina amestecată cu bicarbonatul, omogenizând ușor. Aluatul va fi mai gros decât cel de clătite obișnuite – nu te speria, așa trebuie.

6. Am încins tigaia și am uns-o ușor (doar la prima tură), apoi am turnat aluat cu polonicul. Când apar gaurele mici pe suprafață, e semn că trebuie întoarse. Se rumenesc frumos și cresc de parcă-s gogoși în miniatură.

---

Cum se servesc?

Cu miere, dulceață, Nutella, smântână, fructe sau orice îți face dimineața mai bună. La noi s-au mâncat cu de toate – fiecare și-a personalizat farfuria ca la bufet suedez.

---

Sunt perfecte pentru dimineți leneșe, weekend-uri în pijamale și poftă de ceva bun.

Data viitoare, le încerc cu banane în aluat. Revin cu impresii! 🍯🥞