Macaroane cu carne — gustul copilăriei în variantă de duminică
Aceste macaroane mi-au marcat copilăria. Le făcea mama, rar, dar cu suflet — pentru că pe vremea aia macaroanele și carnea nu erau ceva ce găseai la orice colț. Era un fel de mâncare cu miros de sărbătoare, chiar și într-o zi obișnuită.
Azi le fac și eu, pentru familia mea. Și cu fiecare lingură, parcă se aud din nou pașii mamei prin bucătărie.
Avem nevoie de:
-
macaroane (sau paste, dar să fie din alea mai groase, să țină de foame)
-
carne (eu am folosit ceafă de porc, că-i suculentă și gustoasă)
-
bulion (sau pastă de roșii, după ce ai în cămară)
-
1 lingură cu vârf de făină
-
sare, piper (după suflet și gust)
-
2-3 căței de usturoi
-
pătrunjel verde
-
1 ceapă mare
Cum se face magia:
Pasul 1: Sosul
Tăiem carnea cubulețe și o aruncăm într-o tigaie cu un pic de ulei, s-o prindă rumeneala. După ce începe să prindă culoare, adăugăm ceapa tocată mărunt — să plângem un pic, dar cu folos. Le călim împreună, apoi punem o lingură cu vârf de făină. Amestecăm bine și stingem totul cu bulionul diluat cu apă, până iese un sos cu personalitate.
Lăsăm la fiert, la foc potrivit, până când carnea e fragedă și zice „gata!”. Pe parcurs, mai amestecăm din când în când — nu-l lăsa singur prea mult că se supără. Când e aproape gata, potrivim de sare și piper, apoi adăugăm usturoiul zdrobit și pătrunjelul tocat mărunt.
Sosul trebuie să fie lejer, să curgă ușor, nu beton armat.
Pasul 2: Macaroanele
Fierbem pastele în apă cu sare, fix cât scrie pe pachet (că nu vrem nici supă, nici ciment). Le scurgem bine și le punem într-un vas rezistent la cuptor.
Pasul 3: Finalul glorios
Turnăm sosul peste macaroane, le amestecăm cu grijă, să nu le rupem inimile. Apoi dăm totul la cuptor pentru 10-15 minute, cât să se lege aromele într-un singur gând: delicios.
Se servesc calde, cu poftă, amintiri și, eventual, cu o salată murată alături — dacă vrei să le duci spre perfecțiune.
Poftă bună și să-ți fie copilăria prezentă în fiecare farfurie!
