MICI ALTFEL

 

Mici altfel (pentru zilele când vrei ceva rapid și foarte bun)

De ce să mâncăm micii doar în varianta clasică, cu muștar și pâine? Din când în când mai merge și câte o „abatere” culinară 😄
Și sincer… combinația asta a ieșit neașteptat de bună.

Ingrediente:

• 500 g pastă de mici
• 1 ardei
• 1 ceapă
• lipii
• ketchup
• maioneză
• felii de cașcaval

Cum am făcut:

Am călit ceapa și ardeiul tăiate fâșii, până s-au înmuiat și au prins puțină culoare.

Pe o lipie am întins cam cât un mic și jumătate de pastă (lipiile mele au fost mai mici). Am întins bine carnea, ca să se gătească uniform.

Am pus lipia în tigaie, cu partea cu carne în jos, și am lăsat-o să se prăjească bine. Când carnea a fost rumenită frumos, am întors lipia pe partea cealaltă.

Pe o jumătate am pus ardeiul și ceapa călite, felii de cașcaval, maioneză și ketchup. Practic… tot ce trebuie ca să uiți de dietă 😄

Am împăturit lipia și am mai prăjit-o puțin pe ambele părți, cât să se topească bine cașcavalul și să devină crocantă.

Rezultatul?
Crocantă la exterior, suculentă în interior și periculos de bună. Genul de preparat care dispare înainte să apuci să faci poză 😄

Poftă bună! 🌯

TOCĂNITĂ CU SMÂNTÂNĂ

 

Tocăniță cu smântână (sau ciulama, cum îi spune fiecare prin partea locului)

Unii îi spun ciulama, alții tocăniță cu smântână. Eu îi spun „gustul copilăriei”, pentru că așa o făcea mama mea și sincer… greu găsești ceva mai bun 😄

Este una dintre rețetele acelea simple, dar care fac liniște la masă.

Ingrediente:

• 3 pulpe de pui
• 1 ceapă
• puțină boia dulce
• smântână
• 2 linguri de făină
• usturoi
• sare
• piper
• pătrunjel verde

Cum am făcut:

Am tăiat pulpele în bucăți mai mici și le-am pus la călit câteva minute, pe toate părțile, până au prins puțină culoare.

Ceapa am tocat-o mărunt și am călit-o și pe ea, apoi am adăugat boiaua dulce. În momentul acela deja mirosea a „mai pune o porție” 😄

Am completat cu apă cât să cuprindă tot și am lăsat să fiarbă bine carnea.

Separat, am amestecat smântâna cu făina, apoi am adăugat treptat zeamă fierbinte din cratiță, amestecând continuu, ca să nu apară cocoloașele (dușmanul oricărui sos bun).

Când amestecul a ajuns la aceeași temperatură, l-am turnat peste carne și am amestecat bine, să se lege frumos sosul.

Am mai lăsat puțin la fiert, cât să devină cremos și gustos, apoi am potrivit de sare și piper. La final am adăugat usturoiul tocat mărunt și pătrunjelul verde.

Servire:
Cu mămăligă caldă. Așa trebuie 😄

Poftă bună! 🍲

GALERIE TORTURI 1

 „În această postare vă prezint câteva dintre torturile realizate de mine de-a lungul timpului. Sunt torturi făcute cu drag pentru diferite ocazii, adunate aici într-o mică galerie.

 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         

ECLER LA TAVĂ

Ecler la Tavă

sau „Vreau ecler, dar nu chiar atâta muncă” 😄

Am zis să încerc și ecler la tavă.
Mai puțină muncă decât la eclerul individual, unde stai să formezi fiecare bucățică de parcă lucrezi în laborator de cofetărie…
dar gustul? Foarte bun. Periculos de bun.

Pentru blatul opărit am avut nevoie de:

• 250 ml apă,
• 100 g unt
  (aici rețeta era cu ulei… dar eu am pus unt, așa, pentru sufletul meu și pentru papilele gustative),
• un praf de sare,
• 150 g făină,
• 4 ouă.

Am pus apa la fiert cu untul și sarea.
Când a început să clocotească, am pus toată făina deodată și am amestecat energic până s-a făcut o bilă de aluat, genul ăla care îți dă impresia că știi ce faci.

Am lăsat-o 10 minute să se odihnească și să-și pună ordine în gânduri.
Apoi am pus ouăle pe rând, amestecând bine după fiecare.
Da, aici brațul începe să-și amintească toate deciziile greșite din viață.

Am întins compoziția într-o tavă cu foaie de copt, un singur blat mare și curajos.

Cuptorul l-am încălzit la 200 de grade, fără ventilație.
Am copt 15 minute, apoi am scăzut temperatura la 170 și am mai lăsat încă 25 de minute.

Foarte important:
ușa cuptorului NU se deschide.
Mai ales în primele 15-20 de minute.
Nu vă uitați, nu respirați spre cuptor, nu faceți mișcări bruște prin bucătărie 😄
Eu am deschis doar la final.

Cât timp s-a copt blatul, am făcut crema.
Fină și rafinată… adică exact opusul meu când ling bolul de cremă.

Ingrediente:

• 1 litru lapte,
• 4 gălbenușuri,
• 200 g zahăr,
• 80 g amidon,
• vanilie,
• 100 g unt.

Am amestecat amidonul cu puțin lapte, apoi am adăugat gălbenușurile.
Zahărul l-am pus în restul de lapte la fiert.

Când laptele era fierbinte, l-am turnat în fir subțire peste amestecul cu amidon, apoi am pus totul pe foc până s-a îngroșat frumos, ca o budincă serioasă, nu din aia tristă la plic.

După ce s-a răcorit, am adăugat untul și am lăsat crema să se răcească de tot.

La montaj deja mă simțeam cofetar cu experiență și două emisiuni pe TV.

Am tăiat blatul în două:

• primul strat,
• crema mixată puțin,
• frișcă bătută
  (rămasă de la un tort, că la mine nimic nu scapă nefolosit),
• apoi cealaltă foaie.

Deasupra am făcut glazură:

• 100 g ciocolată,
• 100 ml frișcă lichidă.

Am încălzit frișca până aproape de fierbere și am turnat-o peste ciocolată.
Am lăsat-o 3 minute, să mediteze puțin, apoi am amestecat până s-a făcut lucioasă și frumoasă.

Când s-a răcorit, am întins glazura peste prăjitură.

A fost un deliciu.
Din genul de prăjitură la care zici „mai iau doar o bucățică”…
și după aia tai „o bucățică” direct cu palma 😄

Poftă bună!

SUPĂ CU GĂLUȘTE

 

Supă cu Găluște

Pentru supa asta era bun un pui de casă…
din ăla care a alergat prin curte și a avut copilărie frumoasă.
Dar cum eu stau la oraș, m-am înțeles diplomatic cu 3 pulpe de la market.

Ingrediente:

• 3 pulpe,
• 3 morcovi,
• 3 ouă,
• 9-10 linguri de griș,
• pătrunjel,
• apă,
• oală și puțină speranță.

Am curățat pulpele și le-am pus la fiert.
După ce am luat spuma — că supa trebuie să fie limpede, nu tulburată sufletește — am adăugat morcovii.

Când carnea a fiert bine, am scos-o într-un castron, să rămână supa singură în oală, liniștită și pregătită pentru momentul adevărului: găluștele.

Am separat ouăle.
Albușurile le-am bătut spumă cu puțină sare, până au început să se creadă frișcă.

Am adăugat gălbenușurile și am amestecat ușor cu furculița.
Apoi am pus grișul în ploaie, să nu facem cocoloașe din care poți construi pereți.

Acum aici e partea sensibilă:
depinde de ouă.
Unele sunt mici și cuminți, altele mari și cu personalitate.
Așa că uneori merg 9 linguri de griș, alteori 10.
E o relație bazată pe încredere și privit compoziția „din ochi”.

Cu lingurița am luat câte puțin și am pus găluștele în supa care fierbea încet.
Încet!
Nu clocot de vulcan, că atunci găluștele se fac terci și începi să vorbești singur prin bucătărie.

Le-am lăsat să fiarbă și le-am încercat cu lingura: tai una în două și vezi dacă e fiartă și în interior sau încă are suflet crud de griș.

La final, pătrunjel tocat și gata.

Se servește caldă.
E foarte bună când ești bolnav, răcit sau pur și simplu obosit de viață.
Are vitamine, liniște și genul ăla de gust care te face să taci câteva minute.

Poftă bună! 😄

SALATĂ CU OȚET

 Primăvara într-un castron” 😄

Am primit o plasă de salată verde.
Genul ăla de cantitate care te face să te întrebi dacă hrănești familia sau deschizi aprozar.

Dintr-o parte am făcut ciorbă, din aia ardelenească, cu multă smântână, de zici că lingura stă singură în farfurie.
Dar am făcut și o salată cu oțet.

Am spălat salata în câteva ape, să nu scrâșnească între dinți firicelele de pământ și să am impresia că pasc direct de pe câmp.

Am rupt-o cu mâna, că cică așa e mai bine.

Științific nu știu de ce, dar n-am vrut să supăr tradiția.

Am curățat doi castraveți, parcă erau în pijamale, și i-am tăiat felii.
Am pus și 5 ridichi, spălate și ele bine, că nu vrem surprize crocante din grădină.

Trebuia ceapă verde…
dar viața a zis „nu”.
Așa că am pus ceapă albă, tăiată solzișori fini, să pară intenționat.

Dresingul l-am făcut simplu:
oțet, o linguriță de zahăr, sare după gust și gata.
L-am turnat peste toate ingredientele din castron și am amestecat.

Era să uit mărarul!
Spălat, tocat și aruncat peste salată ca ultimul detaliu care face diferența dintre „bună” și „mai pune-mi”.

Se servește lângă orice doriți voi:
friptură, cartofi, o omletă… sau direct din castron, în picioare 😄

Poftă bună!

LIPIA IMBRĂȚIȘATĂ

 

Lipia Îmbrățișată

sau „Ce-am găsit în frigider și n-am aruncat” 😄

Dimineață grea. Frigider aproape gol. Chef de mers la magazin? Absolut deloc.
Așa că am făcut ce face orice om responsabil: am combinat tot ce părea că încă are puls.

Ingrediente:

• 6 chiftele rămase din vremuri mai bune,
• un ardei,
• 6 ouă,
• 3 lipii,
• smântână,
• ketchup,
• maioneză,
• 6 felii de șuncă,
• și visul unui cașcaval care n-a mai ajuns.

Am tăiat ardeiul și l-am pus la călit, să creadă că are un scop în viață.
Am rupt două chiftele bucăți și le-am aruncat peste ardei, că și ele meritau o a doua șansă.

Am bătut două ouă, am pus o linguriță de smântână, sare, piper și le-am turnat în tigaie, unde au venit să îmbrățișeze ardeiul și chiftelele ca într-o telenovelă culinară.

Când omleta era aproape gata, dar încă nesigură pe relație, am pus lipia peste ea și am apăsat ușor, să se lipească emoțional.

Am întors tot ansamblul cu ajutorul unei farfurii și al unei rugăciuni scurte.

Pe o jumătate am pus șunca ruptă bucăți, ketchup și maioneză.
Aici trebuia și niște cașcaval… dar cașcavalul a ales libertatea.

Am împăturit lipia și am prăjit-o ușor pe ambele părți, până a prins culoarea aia de „da, acum merită trăit”.

Am repetat operațiunea de încă două ori, pentru că aparent eram bucătar de restaurant fără să știu.

Rezultatul?
Un mic dejun atât de sățios încât după el ori muncești 12 ore, ori dormi 4.

Poftă bună! 😄

TOCĂNIȚĂ CU ARDEI COPT

 

Tocăniță cu ardei copți și ceapă (genul care dispare rapid din farfurie)

O rețetă simplă, dar cu gust serios – din aia care te face să mai iei o porție „doar ca să verifici dacă e la fel de bună” 😄

Ingrediente:

• 1 kg carne de porc
• 4 cepe potrivite
• 4–5 ardei roșii copți
• roșii (proaspete sau din conservă), tăiate cubulețe
• sare
• piper
• puțin ardei iute (opțional, dar recomandat)
• puțin ulei
• apă

Mod de preparare:

Tăiem carnea de porc cubulețe și o călim în puțin ulei, până începe să se rumenească ușor și să miroasă a „ceva bun se întâmplă aici”.

Ceapa o tăiem solzișori și o adăugăm peste carne. O călim împreună până se înmoaie și devine ușor aurie.

Ardeii copți îi curățăm de coajă și semințe (partea mai migăloasă, dar merită), apoi îi tăiem bucăți și îi punem în oală peste carne și ceapă.

Adăugăm roșiile tăiate cubulețe și completăm cu apă cât să acopere tot. Nu înecăm tocănița, dar nici nu o lăsăm să se chinuie 😄

Lăsăm să fiarbă la foc potrivit până scade și se leagă un sos frumos. Potrivim de sare, piper și adăugăm puțin ardei iute, după cât de curajoși suntem în ziua respectivă.

Rezultatul:
O tocăniță cu sos delicios, numai bun de întins cu pâine (că știm cu toții că acolo e adevărata magie).

Servire:
Merge perfect cu orez, dar la fel de bine și cu mămăligă sau chiar simplă, direct din farfurie – fără judecată aici 😄

Poftă bună!

CIORBĂ DE BURTĂ 2

 

Ciorbă de burtă (varianta mea, testată și aprobată de pofticioși)

Eu fac ciorba de burtă în felul următor – nu zic că e singura variantă corectă, dar sigur e una gustoasă 😄

Ingrediente:

• un os de vită (pentru gust, că doar nu vrem apă chioară)
• burtă de vită prefiartă
• morcovi
• smântână
• ouă
• usturoi
• sare
• puțin ulei
• oțet și ardei iute pentru servire

Cum procedez:

Încep cu osul de vită, pe care îl pun la fiert. Eu folosesc oală sub presiune – pentru că răbdarea nu e mereu punctul meu forte.

După ce osul a fiert bine și și-a făcut treaba (adică a dat gust), adaug burta de vită. Înainte, o spăl în câteva ape, ca să mai pierdem din „personalitatea” ei specifică.

Între timp, dau morcovii pe răzătoarea mică și îi călesc în puțin ulei, până capătă o culoare frumoasă. Când burta e fiartă, strecor doar zeama de la morcovi în oală – culoare și gust, fără să încărcăm ciorba.

Usturoiul îl zdrobesc (cu nervi sau fără, depinde de zi 😄), adaug puțină apă peste el și pun în ciorbă doar lichidul strecurat. Așa avem aromă, dar fără bucăți care să deranjeze.

Potrivesc de sare, opresc focul și las ciorba să se răcească vreo 5–10 minute (important – nu sărim peste pasul ăsta!).

Separat, amestec smântâna cu gălbenușurile. Cantitatea o decide fiecare după gust și câtă ciorbă are – aici nu există poliția smântânii.

Iau din ciorba fierbinte și adaug treptat peste amestecul de smântână, amestecând continuu, ca să nu se coaguleze. Când temperaturile se „împrietenesc”, torn totul înapoi în oală, amestecând.

Nu mai fierb ciorba după asta! O las așa. La reîncălzire, mare atenție să nu dea în clocot, că altfel se „brânzește” și nu mai e ce trebuie.

Servire:
Cu oțet și ardei iute – obligatoriu, dacă vrei experiența completă.

Poftă bună! 🍲

RULADA PAVLOVA

 

---

Ruladă Pavlova – desertul care se topește înainte să-l pui pe farfurie

Să vă spun drept, această ruladă nu a fost planificată. Aveam niște albușuri prin frigider, rămase de la alte preparate. Și cum în bucătăria mea nu se aruncă nimic – decât nervii, uneori 😄 – am zis: hai să le transform într-o Pavlova rulată, că tot mi-era poftă de ceva fin și cu fructe.

Rezultatul? O ruladă pufoasă, dulce cât trebuie, cu cremă fină și fructe zemoase care-ți iau mințile. Se face ușor, dar pare muncită – exact genul de desert care impresionează fără stres.

---

Ingrediente pentru blat:

• 240 g albușuri (cam de la 7-8 ouă, dacă vă întrebați)

• 480 g zahăr tos

• 1 lingură amidon alimentar

• 1 lingură oțet

---

Ingrediente pentru cremă:

• 400 ml frișcă lichidă (neîndulcită)

• 250 g mascarpone

• 100 g zahăr

• fructe – eu am pus căpșuni și afine, dar merge și cu zmeură, piersici, ce vă zâmbește din frigider

---

Cum am făcut:

Am început cu albușurile – le-am bătut spumă tare, ca să stea telul în ele ca sabia în piatră. Apoi, am adăugat zahărul în ploaie și am mixat până a ieșit o bezea lucioasă, ca în reviste.
Oțetul l-am pus ca să stabilizeze totul (și pentru că așa zice rețeta). Apoi, cu o spatulă, am încorporat amidonul, cu mișcări blânde, ca și cum aș legăna un bebeluș de frișcă.

Compoziția am întins-o într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și am băgat-o în cuptorul preîncălzit la 160°C. Imediat ce am închis ușa cuptorului, am redus temperatura la 150°C și am copt cam 30 de minute, până s-a rumenit ușor pe deasupra.
Nu te aștepta să fie crocant ca o Pavlova clasică – blatul e mai elastic, numai bun de rulat.

L-am lăsat 5-10 minute să se răcorească în tavă, apoi l-am răsturnat pe o altă foaie de copt presărată cu zahăr pudră și am desprins ușor hârtia de jos. Dacă se mai lipește ici-colo, nicio panică – se acoperă cu cremă 😁.

---

Crema:

Am pus zahărul în frișcă și l-am amestecat bine, până s-a topit. Apoi am adăugat mascarponele și le-am mixat împreună până s-a îngroșat frumos – nici prea moale, nici ca betonul, ci exact cum trebuie pentru întins.

După ce blatul s-a răcit complet, l-am uns cu crema asta minunată, am presărat fructele (din belșug!) și am început rularea.
Pe lung, cu curaj. Chiar dacă se mai crapă pe ici-colo, nu vă panicați – așa sunt cele mai bune rulade: imperfecte, dar delicioase.

Am păstrat un pic de cremă pentru decor, am ornat cu poșul și am trimis rulada la frigider. Măcar o oră – să se așeze aromele și să ne calmăm emoțiile.

---

Concluzie?

O ruladă Pavlova care se face din resturi (albușuri rămase), dar iese ca un desert de cofetărie. Se topește în gură, cucerește oaspeții și dă bine în poze.
Ba chiar îți vine să zici că e prea bună să fie adevărată –
dar e. Și e a ta. 😊