PRĂJITURĂ RAFFAELO

.Prăjitură „Raffaello” de casă – improvizată din frigider și dispărută din farfurie 😄

Prăjitura asta s-a născut din clasicul scenariu: „ce am prin frigider și ce pot transforma în ceva bun”. Și sincer… uneori improvizațiile ies mai bine decât rețetele planificate 😄

Nu știu dacă e varianta „oficială” de Raffaello, dar știu sigur că la final nu a mai contat nimic din teorie.

---

Ingrediente:

• 1 cutie lapte condensat
• 1 cutie lapte de cocos
• 200 g nucă de cocos
• 500 ml frișcă
• 7 ouă
• 7 linguri zahăr
• 7 linguri făină
• 100 ml ulei
• un praf de sare
• sirop de zahăr ars (pentru însiropat)

---

Blatul:

Am început cu separarea ouălor. Albușurile le-am bătut spumă cu un praf de sare, până au devenit ferme și „hotărâte”.

Am adăugat zahărul, apoi gălbenușurile amestecate cu uleiul.

La final, am încorporat făina cernută, cu mișcări ușoare de jos în sus — momentul acela în care trebuie răbdare… și puțină încredere că totul iese bine 😄

Am pus la copt până a trecut testul clasic cu scobitoarea (adică momentul adevărului în bucătărie 😄) și l-am lăsat la răcit.

---

Crema:

Aici începe partea serioasă, dar și foarte periculoasă pentru poftă 😄

Am pus laptele condensat pe foc, apoi am adăugat nuca de cocos și laptele de cocos. Am fiert ușor până s-a îngroșat crema și a devenit densă și aromată.

Am lăsat-o să se răcească complet (altfel frișca nu te iartă 😄), apoi am amestecat-o cu frișca bătută bine.

---

Asamblare:

Am tăiat blatul în două.

L-am însiropat cu sirop de zahăr ars (pentru acel gust ușor caramelizat care ridică tot desertul).

Am pus trei sferturi din cremă, apoi a doua foaie de blat. Deasupra am întins restul de cremă și am presărat nucă de cocos din belșug.

---

Concluzie:

Poate nu e varianta „originală” de Raffaello… dar la cât de repede a dispărut, aș zice că nici nu mai contează 😄

E fină, dulce, cremoasă și are acel gust care te face să mai tai „doar o bucățică”… de câteva ori la rând 😄