Am făcut-o de Paște și, fără exagerare, s-a terminat mai repede decât am reușit eu să spun „mai lăsați și pentru mâine” 😄
Are foi fragede care se înmoaie perfect și o cremă fină, cu lămâie, fix cât trebuie de acrișoară încât să nu fie grea. Genul acela de prăjitură care dispare liniștit din frigider, bucată cu bucată… fără martori.
Ingrediente pentru foi:
- 10 linguri zahăr
- 10 linguri ulei
- 10 linguri lapte
- 2 ouă
- un praf de sare
- 1 linguriță amoniac (stins cu oțet)
- făină cât cuprinde
Ingrediente pentru cremă:
- 1 litru lapte
- 10 linguri zahăr
- 8 linguri făină
- coajă de lămâie
- esență de vanilie
- 1 pachet de unt (moale)
- sucul de la o lămâie
Cum am făcut:
Am început cu foile, că ele cer puțină răbdare (nu multă, stai liniștit).
Într-un bol, am amestecat ouăle, laptele și uleiul până s-a topit zahărul. Nimic complicat, doar un pic de încredere și un tel 😄
Am adăugat sarea și amoniacul stins cu oțet (da, miroase puțin dubios, dar dispare complet la copt — promisiune serioasă).
Apoi am pus făina treptat până am obținut un aluat moale, ușor de lucrat. Nu trebuie să fie beton, că nu construim casă, facem prăjitură.
Am împărțit aluatul în 3 și am întins foi subțiri, pe care le-am copt pe dosul tăvii. Se coc repede, așa că nu pleca nicăieri — genul acela de moment în care „mai verifici telefonul” și te trezești cu foi bronzate prea tare 😄
Le-am lăsat apoi să se răcească.
Crema:
Am pus făina într-o crăticioară și am turnat laptele treptat, amestecând continuu, ca să nu avem surprize sub formă de cocoloașe.
Am adăugat zahărul și am pus pe foc mic, amestecând până s-a îngroșat. Aici e momentul în care trebuie un pic de răbdare — dar merită.
Am adăugat coaja de lămâie și vanilia, apoi am lăsat crema să se răcească complet (nu trișa, că untul nu iartă 😄).
După răcire, am început să adaug untul moale, bucățică cu bucățică, mixând bine de fiecare dată. La final, crema devine fină și aerată — genul acela în care îți vine să bagi lingura „doar să guști”… de mai multe ori.
Am pus și sucul de lămâie pentru acel gust fresh care echilibrează totul.
Asamblare:
Am pus prima foaie, cremă, a doua foaie, iar cremă, și am terminat cu ultima foaie.
Deasupra am întins un strat subțire de cremă și am presărat nucă de cocos — pentru că arată bine și pentru că… de ce nu? 😄
Am dat prăjitura la frigider câteva ore (ideal peste noapte), ca să se înmoaie foile și să se lege frumos toate aromele.
Concluzie:
E genul acela de prăjitură simplă, dar extrem de bună, care nu are nevoie de prezentări sofisticate.
Se face ușor, se mănâncă și mai ușor… și dispare suspect de repede din frigider.
Așa că, dacă o faci, să nu zici că nu ți-am spus:
poate ar fi bine să o tai direct în porții mai mici 😄
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu