Prjitură „Petre Roman” – dulce, nostalgică și cu mult zahăr cât pentru o întreagă ședință de guvern 😄
Prăjitura asta are o poveste interesantă — sau cel puțin una pe care o știu de la cineva care o face de ani buni. Se spune că ar fi apărut pe vremea fostului prim-ministru Petre Roman și, cumva, numele lui a rămas legat de ea. Nu știu cât e mit și cât e realitate, dar un lucru e sigur: e o prăjitură serioasă, dulce și destul de „cu personalitate”, exact ca vremurile de atunci 😄
Nu e chiar un desert de dietă (ba din contră), dar e genul acela de prăjitură de sărbătoare, cu foi, cremă și bezea, care dispare rapid de pe platou.
Ingrediente:
Pentru foi:
- 9 ouă
- 18 linguri zahăr
- 9 linguri apă
- 9 linguri nucă măcinată
- 1 plic praf de copt
- 9 linguri făină
Pentru cremă:
- 1 pachet unt
- 2 plicuri budincă de vanilie
- 700 ml lapte
- zahăr (din cantitatea de 400 g, pentru caramel + gust)
Pentru bezea:
- 3 albușuri
Cum am făcut:
Am început cu foile, pentru că aici e baza prăjiturii și necesită puțină atenție (și un mixer sănătos 😄).
Am bătut albușurile spumă, adăugând apa treptat, ca să iasă o spumă stabilă și „serioasă”. Apoi am adăugat zahărul și am mixat până am obținut o bezea lucioasă, de arăta aproape prea frumos ca s-o strici.
Am încorporat apoi gălbenușurile, nuca măcinată și făina amestecată cu praful de copt. Totul cu mișcări ușoare, ca să nu stricăm toată aerarea muncită anterior.
Compoziția am împărțit-o în 3–4 foi (eu am făcut 4, pentru că „mai multe straturi = mai multă bucurie”). Le-am copt în tavă, pe hârtie de copt, până au prins o culoare frumoasă și ușor aurie.
Caramelul:
După ce foile s-au răcit, am trecut la partea mai „dramatică”: caramelul.
Am topit zahărul până a devenit caramel și l-am turnat rapid, sub formă de dâre, peste foi. Nu trebuie să acoperi complet, doar să le „îmbraci” ușor — aici e și farmecul prăjiturii.
Crema:
Budinca am fiert-o conform instrucțiunilor, dar cu puțin mai puțin lapte, ca să iasă mai densă.
După ce s-a răcit, am mixat-o cu untul moale până am obținut o cremă fină, lucioasă și foarte tentantă (genul acela de cremă din care „guști doar puțin” și apoi nu te mai oprești 😄).
Bezeaua:
Am bătut albușurile pe baie de aburi până au devenit o spumă fermă și lucioasă. Asta îi dă un aspect frumos și stabilitate deasupra prăjiturii.
Asamblare:
Am alternat foile cu cremă, strat după strat, apoi am pus bezeaua deasupra și am ornat cu nucă măcinată sau ciocolată rasă — în funcție de cât de „serioasă” vrei să fie prăjitura 😄
Concluzie:
E o prăjitură dulce, chiar foarte dulce (nu glumesc), dar are ceva aparte — combinația de nucă, caramel și cremă o face memorabilă.
E genul de desert care nu se mănâncă „din întâmplare”. Îl alegi, îl tai, și apoi revii pentru încă o bucată… și încă una.
Poftă bună! 😄ă
Tare buna e prajitura asta, e preferata mamei mele si ne rasfata si pe noi cu ea :)
RăspundețiȘtergere